Arta de a vinde...

Se întâlnesc Iţic şi Ştrul. Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nici o treabă.
S: – Frate, am scăpat de toate problemele!
I: – Da’ ce-ai făcut, mă?
S: – Mi-am luat un elefant, frate!
I: – Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde…
S: – Nici o vrăjeală, mă. Am scăpat de toate problemele. Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea. .. ştii că e obsedată cu grădina de flori. N-am treabă, le stropeşte ăsta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
I: – Da’ cât ai dat, mă, pe el?
S: – 100.000 de euro, da’ face toţi banii…
I: – Auzi, mă… Nu mi-l vinzi mie?
S: – Ce să fac?!! Bă, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
I: – Hai mă că-ţi dau 150.000, doar ştii ce probleme am acasă!
S: – Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
I: – Hai, bă, că-ţi dau 200.000, dă-mi-l să scap de belele.
S: – Nu se poate, bă Iţic, tu nu înţelegi. Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, da’ ai de aşteptat un an.
I: – Băi, Ştrul, îţi dau 300.000! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri…!
S: – Bine, mă, hai. Da’ să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru. După 6 luni se întâlnesc ăştia iar. Ştrul vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari…
I: – Băi, Ştrul, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
S: – De ce, mă?
I: – Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii… S-a suit cu curu’ pe maşini, mi le-a strivit. Nevastă-mea. .. Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega. Copiii… nu-i haleşte, dar ii bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!
S: – Băi, Iţic, tu ai o problemă!
I: – Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine.
S: – Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să vinzi niciodată elefantul ăla!